Ergoterapia sau terapia ocupațională, așa cum este mai bine cunoscută în România, este un domeniu nou al medicinei și se ocupă cu tratamentul unor deficiențe prin muncă, joc sau lucru manual. Ergoterapeutul se concentrează în a ajuta copiii pentru a dobândi independența în toate zonele de activitate pe care le desfașoară: la școala/grădiniță, la joacă, în timpul liber sau în activitățile zilnice ca imbrăcat/dezbrăcat, mâncat, spălat și mers la toaletă.
Copilul are nevoie de ergoterapie atunci când are deficiențe neurologice sau ortopedice, își revine dupa o operație sau un traumatism, dar și atunci când copilul nu este dezvoltat fizic și motric conform vârstei sau are dificultăți de concentrare, coordonare, învățare și comportamentale.
Ergoterapeutul nu se uită la deficitele unui copil, ci este interesat de resursele lui și cum poate sa le maximizeze. Obiectivele lui sunt:
-
- dezvoltarea deprinderilor manuale;
- dezvoltarea respectului față de munca proprie;
- consolidarea deprinderilor tehnice (ex. tăiat, lipit, îndoit, înșurubat și formarea unor noi deprinderi – împletitul, îmbinarea);
- consolidarea abilităților de a finaliza lucrul început și disciplina păstrării materialelor in ordine;
- educarea răbdării, respectării regulilor, cooperarea cu alte persoane în vederea realizării unor lucrări în grup;
- familizarea copiilor cu diferite materiale, pe care încep să le analizeze în timp ce ce la folosesc: formă, mărime, culoare, consistență, textură.
Activitățile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualității, a îndemânării, învățarea unor deprinderi noi și utile, dezvoltarea expresivității și a creativității, readaptarea și adaptarea la efort. Activități ca desenul, pictura, modelajul, jocul sunt foarte importante în dezvoltarea proceselor gândirii, pentru o mai bună coordonare oculară și manuală, pentru dezvoltarea motricității fine și a coordonării.