Intregrare reflexe oro-faciale

Reflexele oro-faciale ajută la îndeplinirea mai multor funcții precum: mâncat, percepție vizuală și auditivă, exprimare emoțională. Aceasta activează și mecanisme și procese de apărare ce conferă sentimentul de siguranță, confort, înlesnesc formarea tiparelor motorii faciale și stimulează funcționarea organelor vorbirii.

Reflexele oro-faciale, asemenea altor reflexe, apar și încep să se dezvolte în etapa prenatală, dar se dezvoltă și se integrează în etapa de sugar. Există și acele reflexe care sunt active pe parcursul întregii vieți care funcționează similar mișcărilor controlate ale feței. Trebuie integrate ambele tipuri de reflexe pentru ca tiparele mișcărilor pe care le activează să funcționeze corespunzător.

La copii la fel ca la adulți, dacă nu are loc integrarea reflexelor în zona feței, pot apărea următoarele probleme:

    •  Compensare negativă;
    • Folosirea excesivă a prea multor mușchi pentru a executa acțiuni;
    • Tonus muscular excesiv și oboseală rapidă;
    • Perturbarea simetriei faciale și a întregului corp;
    • Control excesiv, hiperactivitatea mișcării ;
    • Condiție fizică precară.

Programul de integrare a reflexelor oro-faciale ajută la:

    • Activarea tiparelor reflexelor oro-faciale pentru integrarea neuro-senzomotorie;
    • Stimularea sistemului nervos, oro-facial și a sistemelor întregului corp;
    • Înlesnirea dezvoltării mecanismelor de control și a poziționării capului și a întregului corp;
    • Reglarea tonusului mușchi-tendon;
    • Obținerea mecanismelor pozitive de protecție pentru a neutraliza compensarea negativă;
    • Integrarea tiparelor reflexului motor, a obiceiurilor și a abilităților controlate conștient.

Reflexul de supt

Reflexul de supt apare în săptămâna 14 – 16 în uter. Acest reflex ar trebui integrat în sistemul general al corpului între primul și al doilea an de viață. Nou-născutul poate să sugă imediat după naștere .
În primele 3-4 luni de viață, Reflxul de supt reprezintă una din activitățile neuromotorii principale necesare pentru supraviețuire. În primele 6 – 7 luni încep să se dezvolte reflexele succesive de mușcat, iar apoi de masticat. Aceste două reflexe stabilesc un nou mod de a mânca.
Prima etapă a suptului se dezvoltă în primele 6 luni de viață și este foarte importantă datorită faptului că suptul, deglutiția și respirația modelează și stabilește ritmul specific între aceste mișcări.
Faza a doua de supt care se dezvoltă între luna a 6–a și luna a 10-a are rolul de a activa zona palatului dur prin acțiunea din spate a limbii. Această fază ajută la dezvoltarea reflexelor oro-faciale și la articularea primelor sunete ale sugarului.
A treia fază de dezvoltare începe în luna a 7-a și durează până la vârsta de 2 ani. În această fază sugarul va folosi gura/buzele pentru supt.

Reflexul de supt integrat:

    • La nivel fiziologic ajută la obținerea satisfacției nevoii de bază pentru hrană și reglează o stare emoțională a sugarului (senzația de sațietate, eliminarea stresului);
    • La nivel neurostructural și psihofiziologic ajută la dezvoltarea bazei anatomo-fiziologice pentru viitoarea vorbire și la dezvoltarea funcțiilor cognitive ale copilului: comunicare emoțională, zâmbetul, plânsul, interesul, memoria, înțelegerea, gândirea;
    • La nivel emoțional asigură siguranța emoțională, stabilitatea, satisfacția, comunicarea cu părinții și persoanele apropiate, dezvoltarea auto-conștientizării.

Reflexul neintegrat:

    • Blochează nevoile de hrană;
    • Inhibă senzația de sațietate;
    • Slăbește senzația stării de foame;
    • Blochează dezvoltarea reflexelor: deglutiția, respirația, mușcatul, masticația;
    • Afectează maturizarea aptitudinilor oro-faciale motorii fine necesare pentru formarea fonemelor și sunetelor vorbirii;
    • Afectează dezvoltarea precară a reacțiilor și a comunicării emoționale, capacitatea de a fi atent, interesul, memoria și gândirea;
    • Blochează stabilitatea și maturitatea emoțională: plâns cronic, protecție emoțională, frica de pierdere și de a împărții cu alții, iar în anii ce urmează griji dese cu privire la orice, depresie, agresivitate, pesimism, manipulare;
    • Afectează atașamentul și dezvoltarea acestuia: relații distante cu părinții, induce o lipsă de încredere în sine, frica în relații și comunicarea cu ceilalți;
    • Simț redus cu privire la nevoile proprii și starea emoțională.

Reflexul de deglutiție
Un nou-născut poate suge și înghiți imediat după naștere. Tiparul Reflexului de deglutiție este asociat abilității de a apropia laringele și de a controla respirația în timpul mâncatului. Reflexul de deglutiție depinde de funcționarea Reflexului de supt și în același timp influențează dezvoltarea lui. Disfuncția deglutiției ce apare din reglarea precară a tonusului muscular în zonele cavității orale și ale gâtului poate duce la un Reflex de supt slab sau hiperactiv, înecat des, și refuzul de a mânca la sugari. În mod indirect, Reflexul de deglutiție influențează dezoltarea gânguritului, îngăimării și ariculării sunetelor ce provin din laringe(g, k, h).
Reflexul de deglutiție este activ în timpul mâncatului și deservește funcțiile mâncatului pe parcursul întregii vieți. Inițial, reflexul de deglutiție este activat la senzația de foame. Reglează procesul de supt, masticație și sațietate. Atât la sugari, cât și la adulți, dezvoltarea necorespunzătoare a suptului și deglutiției pot duce la disfagie, o afecțiune asociată cu dificultăți de a deplasa mâncarea din cavitatea orală prin esofag și/sau prin esofag în stomac.

Reflexul de deglutiție integrat:

    • Asigură nevoile de hrănire de bază;
    • Ajută la reglarea homeostaziei în interiorul organismului;
    • Funcționează în coordonare cu Reflexul de supt, tragerea lichidelor, masticație și respirație;
    • Ajută la controlul senzației de sațietate și al nivelului corespunzător de sațietate;
    • Protejează împotriva înecatului cu mâncare în timpul deglutiției;
    • Ajută la dezvoltatrea mecanismului de control al organelor vorbirii și activarea activității motorii din regiunile din spate, mijloc, și față ale cavității orale care participă la construcția diverselor sunete.

Reflexul de deglutiție neintegrat:

    • Blochează dezvoltarea Reflexului de supt, precum și alte reflexe asociate cu mâncatul;
    • Blochează respirația și coordonarea dintre supt, deglutiție și respirație;
    • Provoacă deglutiția accelerată sau încetinită;
    • Blochează sentimentul de fericire și sațietate și nu poate stabili o delimitare între nevoia de a mânca și mâncatul excesiv;
    • Nu transmite informații corecte despre starea de foame și mâncat excesiv;
    • Provoacă o reacție hipersensibilă necorespunzătoare la mâncare;
    • Este o cauză pentru raspunsul slab la mâncare, astfel afectând procesele asociate cu supraviețuirea și homeostazia organismului;
    • Blochează stările de pace, confort și bucurie;
    • Poate activa frica necorespunzătoare de emeză;
    • Poate provoca o frică necorespunzătoare de foame;
    • Poate activa o frică necorespunzătoare de a mânca.

Alte reflexe oro-faciale

Reflexul de deschidere a gurii este activat de aducerea sânului sau a biberonului la buze. Acest reflex are următoarele funcții: activarea reflexului de căutare, biomecanica coordonării deschiderii-închiderii gurii, dezvoltarea aptitudinilor orale ce susțin funcțiile mâncatului, detensionarea emoțională (surpriză, furie, teamă), articulare și vorbire. Acest reflex influențează dezvoltarea la nivel de bâlbâială – silabe: a-a-a, na, ma, ba, da, ta, ka, ir. De asemenea influențează dezvoltarea pronunției vocalelor.

Reflexul de căutare cu gura este activat fie de atingerea pe bărbie cu o mângâiere ușoară orizontală, fie de atingerea colțului buzelor sau centrului buzelor superior și/sau inferior. Acest reflex ajută la activarea și realizarea instinctului de supraviețuire (căutarea mâncării), activarea sistemului limbic pentru satisfacția ulterioară, susținerea dezvoltării suptului, deglutiției, mușcatului, masticației, țuguierii și zâmbitului, dezvoltarea aptitudinilor orale ce vizează funcțiile mâncatului, activarea ulterioară a cortexului motor senzorial pentru curiozitate și motivarea cunoașterii, influențează asupra articulării și vorbirii, influențează dezvoltarea silabelor: nga, na, ma, ba, da, ta, ka, ir și pronunția vocalelor.

Reflezul faringian și de emeză sunt declanșate de iritarea puternică a spatelui limbii și a zonelor din apropierea vălului palatin sau a laringelui. Acest reflex ajută la activarea cavității orale, reglarea relaxării/contractării laringelui, mișcările/poziția inferioară a bărbiei, reglarea mecanismelor de detoxifiere, dezvoltarea aptitudinilor orale prezente în funcția mâncatului, eliberarea somato-emoțională, influență asupra articulării și vorbirii (consoane profunde), controlarea cantității de mâncare adecvată pentru deglutiție.

Reflexul de a mușca este activat atunci când degetul/obiectul atinge partea din față a gingiilor/dinților. Acest reflex ajută la pregătirea pentru mușcat și mestecat, controlul închiderii gurii, protecția împotriva introducerii obiectelor nedorite în gură, protecția la nivel emoțional (ca urmare a furiei, fricii sau opunerii), reglarea tensiunii în zona articulației mandibulare, coordonarea dintre maxilar-mâini (tensiunea din maxilar activează reflexul de prehensiune și invers). De asemenea acest reflex influențează dezvoltarea la nivel de bâlbâială – silabe: ta, to, na, ba, da, pa, f, v, th și dezvoltarea pronunției consoanelor și a fonemelor: d, t, p, b, m, n, l g, th.

Reflexul de masticație este activat la atingerea gingiilor în zonele molarilor. Acesta are rolul de a susține capacitatea de a mînca, activa sistemul digestiv și deglutiția, activa mușcatul și controlul închiderii gurii, protecție împotriva introducerii obiectelor nedorite în gură, reglarea tensiunii în zona articulației mandibulare, coordonare maxilar mâini (tensiunea din maxilare provoacă închiderea palmelor și invers), dezvoltarea aparatului vorbirii. Acest reflex influențează dezvoltarea la nivel de bâlbâială – silabe: nga, nia, ga, ka, ba, pa și dezvoltarea pronunției consoanelor și a fonemelor: ng, g, k, m, n, b, d, p, t, th.

Reflexul de sațietate/hrănire este activat de cantitatea de mâncare ingerată. Acest reflex asigură săturarea foamei/setei, creșterea activității fizice, satisfacție, auto-liniștire, relaxarea generală a corpului și calmarea. Reflexul de sațietate influențează dezvoltarea îngăimării – silabe: ha, a-a-a, nga, na, ba, da, ta, ka, ir, ma. De asemenea influențează pronunția viitoare a vocalelor.

Reflexul de țuguiere este activat de atingerea activă a buzelor sau tapotarea acestora. Reflexul de țuguiere asigură închiderea gurii, suflarea aerului pe gură, luarea mâncării cu buzele, stimularea convergenței ochilor pentru învățare și capacitatea de a concentra atenția, ajută la dezvoltarea articulării și vorbirii expresive. Reflexul de țuguiere influențează dezvoltarea îngăimării – sunete și silabe: a-a-a, nga, na, ma, ba, da, ta, ka, ir. De asemenea influențează pronunția viitoare a vocalelor.

Reflexul Babkin se testează atunci când copilul este întins pe spate sau stând în șezut prin apăsarea centrului palmei. Aceste reflex ajută la activarea reflexului de căutare, coordonarea mână – gură, dezvoltarea aptitudinilor privind funcțiile mâncatului, supt, deglutiție, mușcat, masticație, orientare în spațiu, detensionare emoțională, articulare și vorbire.

Programul MASGUTOVA include elemente de bază ale procedurilor de diagnostic și remodelare a diverselor reflexe pentru a facilita și a optimiza:

    • Mecanismele de dezvoltare, mecanismele sănătoase de protecție și apărare;
    • Dezvoltarea fizică;
    • Dezvoltarea posturii corecte a corpului și coordonarea mișcării;
    • Procesele cognitive;
    • Ascultarea și memoria;
    • Propriocepția;
    • Controlul posturii corpului pentru vedere binoculară și auz binaural;
    • Funcționarea percepției și cogniției în timpul cititului și scrisului;
    • Funcționarea aspectului motor pentru scris și desenat.