Când este necesară INTEGRAREA și STIMULAREA SENZORIALĂ?
Dacă observi la copilul tău una sau mai multe din problemele specifice unor comportamente disfuncționale expuse în tabel la nivelul celor 3 sisteme senzoriale primare:
Autoîngrijire:
| Sistemul Tactil | – Acceptă greu sa fie atins cu prosopul pe corp sau pe față.
– Are nevoie de ritualuri zilnice rigide. – Nu îi place spălatul pe dinți. – Reacționeaza agresiv cand e atins. – Nu îi place să fie pieptănat și nu suportă nimic pe cap. – Vrea să stea tot timpul îmbrăcat sau dimpotrivă preferă să stea dezbrăcat. |
| Sistemul Vestibular | – Preferă să-și țină capul drept.
– Devine dezorientat după ce își schimbă direcția capului. – Îi e greu să se aplece peste ghiuvetă, îi e teamă să stea pe vasul de toaletă, mai ales dacă picioarele nu ating pământul. |
| Siatemul Proprioceptiv | – Scapă mereu din mână obiectele (pastă de dinți, perie de păr, etc).
– Exercită prea multă sau prea puțină presiune asupra obiectelor. – Nu își poate schimba poziția corpului pentru a îndeplini anumite activități (ex: să dea capul pe spate când face baie, pentru a fi clătit de șampon). |
Îmbracat:
| Sistemul Tactil | – Nu îi plac hainele rigide.
– Îi plac/displac foarte multe haine strânse pe corp, să stea dezbrăcat, pantofii și șosetele. – Nu îi place îmbrăcatul; se împotrivește la schimbarea hainelor. – Are o gamă foarte restrânsă de haine pe care le acceptă. – Trage de căciulă, mănuși. |
| Sistemul Vestibular | – Își ține greu echilibrul în timp ce se îmbracă, mai ales când se apleacă pentru a introduce picioarele în pantaloni sau șosete.
– Tinde să se grăbească la îmbrăcare, pentru a nu-și pierde echilibrul. – Obosește ușor. |
| Siatemul Proprioceptiv | – Scapă mereu din mână obiectele de îmbrăcăminte.
– Probleme cu detaliile îmbrăcatului. – Pare să nu observe când hainele sunt răsucite pe corp. |
Mâncat:
| Sistemul Tactil | – Preferă alimente cu aceeași textură și temperatură.
– Îi vine să vomite de câte ori textura alimentelor se schimbă. – Bea frecvent apă în timpul mesei, ca să îndeparteze mâncarea din gură. – Nu simte când e murdar pe față sau dimpotrivă este excesiv de curat. – Nu folosește decât vârful degetelor, când mănâncă; nu suportă să fie atins pe palmă. |
| Sistemul Vestibular | – Își menține greu atenția la ce face când își schimbă poziția capului, pentru a apuca furculița/lingura.
– Se mișcă mereu pe scaun. – Obosește ușor. |
| Sistemul Proprioceptiv | – Preferă alimente crocante sau care trebuie îndelung mestecate, pentru a crește informația senzorială primită de gură (fructe, chipsuri).
– Nu folosește suficientă forță pentru a mușca dintr-un măr sau dintr-o bucată de carne. – Își sprijină corpul, își pune mâna sub bărbie sau își sprijină capul pe braț sau corpul de masă, ca să se stabilizeze, când mănâncă. |
Disfuncția de integrare senzorială se întâmplă atunci când simțurile se află în dezechilibru, în măsura în care au impact negativ asupra vieții zilnice. Pentru unii copii aceasta înseamnă că unul din simțuri îl va anihila pe un altul.
Integrarea senzorială este organizarea stimulilor senzoriali pentru a putea fi folosiţi în mod motric. Integrarea senzorială este fundaţia pentru comportamente adaptative la provocări impuse de mediu şi învăţare. De aceea, este un rezultat normal al dezvoltării normale. Abilităţile normale de integrare senzorială constituie fundaţia care permite participarea cu un scop şi care se regăseşte în gama completă de ocupaţii zilnice.
Înțelegerea acestor probleme din partea întregii echipe multidisciplinare își găsește utilitatea în elaborarea unor strategii de programe de integrare senzorială pentru a ajuta copiii.
Cu ajutorul teoriei de integrare senzorială a d-nei dr. Ayres, pe toate ariile de dezvoltare a copilului, vom încerca să găsim cele mai potrivite tehnici de stimulare senzorială care să îmbunătățească activitatea creierului și a procesării corporale, a organizării și a integrării senzațiilor primite prin văz, sunet, atingere, gust, miros, postură corporală și mișcare.
Integrarea senzorială este organizarea utilizării senzațiilor. Nenumărați stimuli de informații senzoriale intră în creierul nostru în fiecare moment, nu numai cu ajutorul ochilor și urechilor, ci și din orice loc din corpul nostru. Senzațiile sunt hrană pentru creier care furnizează energia și cunoștințele necesare pentru a ne îndruma corpul și mintea.
Următoarea schiță este o scurtă descriere a programelor de terapie pe care dorim să le aplicăm în cadrul intervenției timpurii, pe copiii cu deficiențe, în fiecare dintre cele trei sisteme atunci când este prezentă disfuncția procesării senzoriale.
Sistemul tactil:
-
- Tehnici de îmbunătățire a motricității fine;
- Îmbunătățirea articulării sunetelor, afectate de informații inadecvate primite la nivelul pielii feței, și din jurul gurii;
- Conștientizarea schemei corporale;
- Reechilibrarea toleranței la durere, rece/cald.
Sistemul vestibular:
-
- Tehnici de planificare a mișcărilor corpului;
- Conștientizare forței musculare în situația de manipulare a obiectelor;
- Exerciții ce implică un efort scăzut pentru activarea unei mișcări;
- Îmbunătățirea mișcărilor stângace.
Sistemul proprioceptiv:
Sistemului proprioceptiv, în cazul nostru, cel mai responsabil în vederea îmbunătățirii răspunsurilor senzoriale ale copiilor, îi vom acorda cea mai mare atenție.
-
- Tehnici care îmbunătățesc capacitatea de a urmări visual obiecte.
- Tehnici care îmbunătățesc capacitatea mișcării oculare dintr-un loc spre altul.
- Tehnici pentru abilitatea de a interpreta, recunoaște – este capul/corpul lui în mișcare?
- Tehnici pentru abilitatea de a interpreta dacă poziția capului este dreaptă sau înclinată?
- Tehnici pentru abilitatea de a menține un câmp vizual stabil.
- Tehnici ce generează tonus muscular.
- Tehnici de obținere a răspunsurilor posturale și de echilibru: învățarea menținerii echilibrului, controlarea ajustărilor spontane ale corpului, ușurarea co-contracției mușchilor.
- Tehnici de dezvoltare emoțională/a comportamentului – pentru ca emoțiile să fie echilibrate sistemul limbic, care generează comportament emoțional, trebuie să primească o stimulare bine modulată din sistemul vestibular.