Mecanoterapia
Mecanoterapia reprezintă un mod particular de gimnastică medicală care utilizează aparate mecanice bazate pe sistemul pârghiilor. Aceste aparate pot fi acţionate de forţa musculară a pacientului sau de o forţă exterioară (contragreutăţi, forţă aplicată de kinetoterapeut). Într-o accepţiune mai largă, clinicienii au inclus în noţiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizează diferite instalaţii şi aparate mai simple sau mai complexe, precum instalaţiile de scripeţi, arcurile, cuştile Rocher, mesele speciale de kinetoterapie, bicicletele ergometrice.
Avantajele acestei metode constau în: solicitarea unei forţe musculare reduse în vederea mobilizării articulare, creşterea capacităţii de relaxare musculară pentru postura ortostatică şi mers, scăderea durerii articulare prin diminuarea presiunii intraarticulare.
Principalele obiective sunt:
• Relaxarea
• Corectarea posturii şi aliniamentului corporal
• Creşterea mobilităţii articulare
• Creşterea forţei şi rezistenţei musculare
• Îmbunătăţirea coordonării, controlului neuro-muscular al mişcării şi echilibrului.
• Creşterea capacităţii de efort
• Reeducarea sensibilităţii
Tehnicile de bază folosite:
– Exerciții repetate, ciclice, care aparțin așa numitelor tehnici agonistice, care vizează în primul rând învățarea mișcării și dezvolatarea întăririi și rezistenței musculare.
– Mișcări ritmice repetate, realizate pe același segment, utile pacienților ce au probleme în inițierea unei mișcări (hipotonie, spasticitate)
– Schimbarea direcției de mișcare în partea opusă, prin tehnici antagoniste, aceasta fiind o componentă nelipsită în viața de zi cu zi
– Mișcări pasive sau active, realizate cu ajutorul tehnicilor de relaxare, fără scopul de a iniția o mișcare
